Exercitarea profesiei de avocat pe teritoriul Uniunii Europene | Infolegal.ro

Exercitarea profesiei de avocat pe teritoriul Uniunii Europene | Infolegal.ro.

Exercitarea profesiei de avocat pe teritoriul Uniunii Europene intra sub incidenta mai multor acte normative adoptate de institutiile UE in temeiul dispozitiilor primare, cele mai semnificative fiind:

• Directiva 77/249/CEE de facilitare a exercitarii efective a libertatii de a presta servicii de catre avocati;
• Directiva 98/5/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 16 februarie 1998 de facilitare a exercitarii cu caracter permanent a profesiei de avocat intr-un stat membru, altul decat cel in care s-a obtinut calificarea;
• Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoasterea calificarilor profesionale;
• Directiva 2003/8/CE a Consiliului din 27 ianuarie 2003 de imbunatatire a accesului la justitie in litigiile transfrontaliere prin stabilirea unor norme minime comune privind asistenta judiciara acordata in astfel de litigii;
• Directiva 2008/52/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 21 mai 2008 privind anumite aspecte ale medierii in materie civila si comerciala;
• Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile in cadrul pietei interne.
in cuprinsul acestei lucrari ne vom opri asupra prevederilor Directivei 77/249/CEE si ale Directivei 98/5/CE.

Disjungand libertatea de circulatie a avocatilor, in raport de dispozitiile primare referitoare la dreptul de stabilire si la dreptul de libera prestare a serviciilor, identificam doua posibilitati de practicare a profesiei: avocatul se rezuma la a presta ocazional servicii sau avocatul se instaleaza cu titlu permanent, in alt stat membru.

In absenta unor norme secundare vizand recunoasterea reciproca a diplomelor, primele dispozitii de drept comunitar derivat vizand practicarea avocaturii in Comunitatea Economica Europeana au fost cuprinse in Directiva 77/249/CEE , urmarind inlesnirea exercitarii libertatii de prestare a serviciilor de catre avocati pe teritoriul altor state membre.

Supranumita Directiva serviciilor avocatilor, Directiva Consiliului din 22 martie 1977 de facilitare a exercitarii efective a libertatii de a presta servicii de catre avocati (JO L 78, 26 martie 1977), astfel cum a fost modificata prin: Directiva 2006/100/CE a Consiliului din 20 noiembrie 2006 (JO L 363, 20 decembrie 2006), Actul de aderare a Greciei (JO L 291, 19 noiembrie 1979), Actul de aderare a Spaniei si a Portugaliei (JO L 302, 15 noiembrie 1985), Actul de aderare a Austriei, a Suediei si a Finlandei (JO C 241, 29 august1994), Actul privind conditiile de aderare a Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia si a Republicii Slovace si adaptarile tratatelor care stau la baza Uniunii Europene (JO L 236, 23 septembrie 2003).

Domeniul material de aplicare a directivei rezida in orice activitate ce poate fi efectuata de un avocat prin prestare de servicii, in sens comunitar. Cu toate acestea, statele membre pot rezerva unor categorii determinate de avocati intocmirea actelor autentice care sa permita administrarea bunurilor unor persoane decedate, precum si constituirea sau transferul de drepturi reale imobiliare .

Profesia de avocat se poate exercita numai sub denumirile precizate de fiecare stat membru, iar statele membre sunt obligate sa recunoasca calificarea de avocat in vederea prestarii efective de servicii juridice, cu caracter temporar, pentru orice persoana a carei activitate se incadreaza in denumirile amintite anterior.

In acest context, actul comunitar delimiteaza doua categorii de activitati ale avocatilor, stabilind si ce reglementari nationale guverneaza exercitarea lor. Identificam, astfel:

• Activitati vizand administrarea justitiei
• Activitati de asistenta extrajudiciara

Dupa 21 de ani de la adoptarea directivei referitoare la prestarea serviciilor , Parlamentul si Consiliul au adoptat masuri in vederea inlesnirii exercitarii profesiei de avocat, si cu caracter permanent, in alt stat membru. Este vorba despre Directiva 98/5/CE , „ultima piesa din puzzle-ul”  acestei profesii juridice, ce a modificat, in mod substantial, regimul dreptului de stabilire pentru persoanele care urmaresc sa desfasoare asemenea activitati independente.

„Directiva 98/5/CE a reprezentat o noua etapa in privinta recunoasterii calificarilor” avocatilor „prevazand, in mod expres”, ca un avocat isi poate exercita profesia in statul membru gazda si pe baza autorizarii acordate in statul de origine , adica sub titlul profesional din statul membru de provenienta. Directiva urmareste facilitarea exercitarii cu caracter permanent a profesiei de avocat cu titlu independent sau salariat intr-un alt stat membru decat cel in care s-a obtinut calificarea profesionala , dar nu vizeaza situatii de natura strict interna si nu aduce atingere normelor profesionale nationale, decat in masura in care este necesar pentru realizarea efectiva a obiectivului sau.

Modalitati de exercitare a dreptului de stabilire

Analizand prevederile Directivei 98/5/CE, distingem doua forme de exercitare a profesiei de catre un avocat in alt stat membru decat cel in care si-a obtinut calificarea profesionala:

• sub titlul profesional din statul membru de origine/ sub titlul original.
• prin integrarea in profesia de avocat in statul membru gazda, sub titlul profesional corespunzator din acest stat.

In ambele situatii destinatarii directivei (avocatii care doresc sa profeseze in alt stat membru decat cel in care au obtinut atestarea profesionala) au obligatia de a se inregistra la autoritatea competenta din statul membru gazda. Scopul acestei formalitati este acela ca autoritatea competenta sa se poata asigura ca avocatii straini respecta normele profesionale si deontologice din statul de primire.